Vă informăm că Luni, 17.06.2019, Clinica Medetil va fi închisă!

Mulțumim pentru înțelegere!

Glaucomul
Glaucomul este o boala cronică ce afectează nervul optic şi duce fără tratament la pierderea ireversibilă a vederii. Este considerată a doua cauză de orbire din lume. Cauza cea mai frecventă este creşterea presiunii intraoculare, dar există şi forme de glaucom în care presiunea intraoculară este normală. Există mai mulţi factori favorizanţi care duc la apariţia glaucomului: diabetul, ereditatea, anumite forme de cataractă, forma anatomică a părţii anterioare a globului ocular, tratamente corticoterapice, traumatisme etc..
Cele mai importante tipuri de glaucom sunt: glaucom cu unghi deschis, glaucom cu unghi închis, glaucomul congenital, glaucomul secundar după alte afecţiuni oculare sau generale.
Simptomele bolii: sunt de multe ori nesemnificative, uneori inexistente, doar cu scăderea ireversibilă a vederii în stadiile tardive ale bolii, de aceea pacienţii trebuie investigaţi din punct de vedere oftalmologic la intervale de timp regulate, mai ales după vârsta de 60 de ani. Afectarea vederii se face dinspre periferie spre zona centrală, cuprinzând-o în fazele tardive. In glaucomul cu unghi închis pot apărea dureri intense oculare şi perioculare cu scăderea bruscă a vederii. Deoarece presiunea intraoculară creşte brusc, uneori durerea poate fi însoţită şi de senzaţie de greaţă, vomă, cefalee intensă, simptome care pot mima o colică biliară sau o afecţiune digestivă. Creşterea mare a presiunii intraoculare necesită un tratament de urgenţă, mai ales în primele 24 de ore de la debut.
Diagnosticul bolii: de glaucom se pune de medicul specialist oftalmolog prin examinarea polului anterior al globului ocular, măsurarea tensiunii introculare( valori normale până la 21mm Hg), examinarea fundului de ochi şi al capului nervului optic, examinarea câmpului vizual, în anumite condiţii probe de provocare a creşterii presiunii intraoculare cu supraveghere, metode imagistice de observare a nervului optic şi a structurii acestuia, gonioscopia.
Tratamentul în glaucom constă în: tratament medicamentos local sau general şi tratament chirurgical clasic sau laser. Tratamentul medicamentos se indică în special în forma cronică de glaucom, mai ales în cel cu unghi deschis, care nu evoluează cu creşterea bruscă a presiunii intraoculare. Există mai multe clase de picături care se indică, cu monitorizarea periodică a presiunii intraoculare şi a câmpului vizual. În cazul formei de glaucom cu unghi închis în care presiunea intraoculară poate să crească brusc în anumite condiţii declanşante, tratamentul este atât local cu picături, general cu anumite medicamente perfuzabile, cât şi chirurgical. Tratamentul chirurgical este laser, cu efect limitat în timp, iar mai apoi şi clasic, constând în efectuarea unei căi artificiale de drenaj a lichidului din interiorul globului ocular, care prin acumulare este responsabil de producerea bolii.
Prevenirea glaucomului: poate fi luată în calcul mai ales la persoanele cu risc cardiovascular înalt. S-a constatat că o viaţă mai puţin sedentară, cu o activitate fizică intensă reduce riscul apariţiei glaucomului chiar la persoane cu factori de risc mai mari sau cu antecedente ereditare în familie. Factorul vascular are un rol însemnat în patogenia glaucomului, mai ales în forma cu presiune intraoculară normală, chiar dacă până în prezent nu se cunoaşte în totalitate.
Fiind o boală gravă, invalidantă, glaucomul necesită de multe ori dispensarizarea bolnavilor, cu controale regulate oftalmologice, cu posibilitatea menţinerii unei vederi bune, utile, pe o perioadă lungă de timp.

Alte articole (specializarea Oftalmologie)